Mi-e dor de copilăria mea, de zilele în care nu îmi păsa de nimic, de acel zâmbet nevinovat ce-mi radia privirea, detoate năzdrăvăniile pe care le făceam.
Mi-e dor de prietenii mei din copilărie, de serile în care jucam “flori, fete şi băieţi“ sau “raţele şi vânătorii” sau ”frunza” sau ”’ţară, ţară vrem ostaşi” sau ”unu, doi, trei la perete stai”.
Mi-e dor şi de serile pierdute în faţa casei, când ne strângeam cu toţii sau de zilele în care jucam fotbal cu vecinii şi prietenii mei.
Mi-e dor să desenez cu creta pe asfaltul proaspăt curăţat de ploaie, să joc şotronul, să fac “casa păpuşii” împreună cu prietenele mele.
Mi-e dor să îmi umplu punga cu jucării şi să fug la bunei, să “gătesc” cu noroi şi iarbă, să “fur” zmeura şi caise.
Mi-e dor să stau cu orele în curtea şcolii şi să joc volei, baschet, fotbal. Să sar toate gardurile după mingii …..
Mi-e dor să lupt aşa cum am luptat pentru visul meu de a face volei. Plecam cu surioara la 6 dimineaţa, aveam antrenament, până la ora 11, apoi la 12.45 mergeam la şcoală şi ajungeam seara după ora 20.00, obosite, dar ne făceam temele, citeam, ne chinuiam doar ca sa aratam că puteam să facem faţă şi că nu puteam să renunţ.
Mi-e dor să învăţ poezii sau cântecele şi să fac curat pentru a sta mai mult afară.
Consider că aceasta este adevărata copilărie.
Atunci nu era “mess”, facebook, hi5.Atunci nu mergeam la sala, dar ne urcam zilnic pe bara pe care se băteau covoare.Atunci colecţionam timbre, casete şi nu aveam mobilul la gât, ci cheia.Atunci nu ne dădeam “beep-uri”, ci suflam cornete de hârtie prin ţevi.Atunci completam oracole, primeam scrisori parfumate, nu sms-uri.Atunci era altfel…
Am avut o copilărie frumoasă, fericită, în care nu mi-a lipsit nimic. Poate de aceea, astăzi, ştiu să mă bucur de fiecare floare ce creşte în gradina mea, de fiecare mugur al pomilor, de fiecare ploaie, de fiecare răsărit şi apus, de fiecare sărut pe frunte primit din partea părinţilor si celor dragi sufletului meu…
Mi-e dor de momentele frumoase ,de persoana care ma leaga o viata,de persoana care mi-a fost sufletul meu……mi-e dor de intelegerea si stima ei….mi-e dor de zimbetul ei…….Prin urmare, mi-e dor de tine…copilărie!
cristyna1602 